Doamna Bovary

„Critica literara tot repeta despre Emma […] ca avem de-a face cu o nefericita, demna de mila.  In realitate insa, soarta ei e mai umana si mai de ravnit decat aceea a pantecelor muncite ale femeilor din Yonville […], care par sa traiasca doar pentru a indeplini anumite roluri domestice si care cred, la fel ca soacra Emmei, ca femeile nu trebuie sa citeasca romane, spre a nu deveni niste visatoare. Chiar daca moare tanara si sfarsitul ii e cumplit, Emma are cel putin curajul sa se accepte asa cum este si traieste experiente profunde, pe care virtuoasele burgheze din Yonville nici macar nu le-ar putea banui in existenta lor banala.“ - Mario Vargas Llosa, Orgia perpetua: Flaubert si Madame Bovary